Toader enumeră, acum din exterior, greșelile făcute de PSD în justiție: OUG 13, OUG de modificarea codurilor și recursul compensatoriu

„Dintre greșelile PSD referitoare la Justiție!

1. Emiterea OUG nr.13 din ianuarie 2017, cu toate consecințele acesteia;

2. Adoptarea Legii privind recursul compensatoriu. Legea a fost inițiată în 2016, în procedura parlamentară MJ a emis aviz negativ, iar în controlul de constituționalitate a susținut neconstituționalitatea acesteia;

3. Refuzul de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu deciziile de neconstituționalitate pronunțate în controlul a posteriori, precum și pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă, respectiv, a Directivei privind consolidarea prezumției de nevinovăție”, se arată într-o postare pe Facebook a lui Tudorel Toader.

Fostul ministru al Justiției a mai enumerat și înființarea Comisiei speciale comune a Camerei deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției.

„Comisia specială s-a interpus între Guvern și Parlament denaturând procesul legislativ, sens în care oferim doar trei exemple: În iulie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, inițiat de către MJ, pentru modificare Codului penal, în acord cu deciziile CCR, precum și pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă. Proiectul de lege a fost preluat de către Comisia specială, pe care l-a modificat în mod substanțial, adăugând numeroase soluții legislative declarate neconstituționale. Pe cale de consecință, deși au trecut doi ani, Codul penal nu a fost încă modificat în acord cu deciziile CCR, iar Directiva privind confiscarea extinsă nu a fost încă transpusă în legislația națională”, a punctat Toader, pe Facebook.

Potrivit acestuia, în noiembrie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, inițiat de către Ministerul Justiției, pentru modificare Codului de procedură penală, în acord cu deciziile CCR, precum și pentru transpunerea Directivei privind consolidarea prezumției de nevinovăție, inițiativă legislativă care a fost transmisă Parlamentului pentru legiferare.

„Cu titlu exemplificativ, inițiativa înființării Secției speciale de investigare a infracțiunilor din justiției, a aparținut Comisiei speciale”, spune Toader.

„5. Insistențele formulate pentru promovarea OUG referitoare la amnistie și grațiere, în detrimentul proiectului de lege având același obiect de reglementare, proiect înaintat către parlament în ianuarie 2017. Trecând dincolo de competențe și normele de tehnică legislativă, se dorea un act de clemență cu puține excepții și fără limite de pedeapsă!

6. Insistențele formulate pentru promovarea OUG referitoare la modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu unele dintre soluțiile cuprinse în proiectele de lege pentru modificarea respectivelor Coduri, proiecte elaborate în „alte centre de reflecție”, mai arată postarea.

Toader a redat și motivele neavizării celor două proiecte de OUG:

„- lipsa urgenței adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituție și a jurisprudenței CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgență pentru adoptarea unei OUG;

– nu constituite urgență nici voința adoptării unor soluții legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale; reducerea fracțiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiționată; dezincriminarea sau modificarea unor infracțiuni etc.;

– falsitatea motivelor invocate – încercarea de a se crea o percepție eronată. Legiuitorul sau Guvernul, după caz, trebuie ca în termen de 45 de zile să modifice legea, în acord cu deciziile de neconstituționalitate, doar atunci când respectiva decizie se pronunță cu privire la o lege în vigoare, în controlul a posteriori. Atunci când decizia se pronunță cu privire la un proiect de lege, în controlul a priori, nu există obligația pozitivă ca în termen de 45 de zile sa fie modificată lege, în sensul transpunerii soluțiilor legislative declarate ca fiind constituționale. În această ipoteză, legiuitorul poate să renunțe la finalizare respectivului proiect de lege, însă, în ipoteza continuării legiferării, trebuie să țină cont de respectivele decizii și de considerentele acestora;

– lipsa voinței de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu obligațiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituționalitate pronunțate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte inițiate de către MJ;

– potrivit jurisprudenței CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituționalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educației naționale”.

Tudorel Toader a mai enumerat și motivele revocării sale de la conducerea Ministerului Justiției: refuzul de promovare a OUG privind amnistia și grațierea; refuzul de promovare a OUG pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală; refuzul de avizare favorabilă a proiectului de act normativ privind înființarea Fondului Suveran; refuzul de avizare a unor proiecte de acte normative, înainte ca acestea să fi ajuns la Minister.

Tudorel Toader a demisionat din funcția de ministru al Justiției la finele lunii aprilie, după ce PSD i-a retras sprijinul politic. Toader i-a predat mandatul Anei Birchall.